Singurateca ea ma asteapta sa-i vin acasa.

In lipsa mea ea se gindeste numai la mine,

ea cea mai draga si cea mai aleasa

dintre roabele sublime

Ei i se face rau de singuratate

ea sta si spala tot timpul podeaua

pina o face de paisprezece carate

si tocmai sa calce pe dinsa licheaua.

Ea spala zidul casei cu mina ei

Si atirna pe dinsul tablouri

ca sa se bucure derbedeul,e-hei

cazut de la usa-n ecouri.

Ea isi asteapta barbatul betiv

ca sa-i vina acasa

si degetele albe si le freaca lasciv

pentru ceafa lui cea frumoasa

Pregaindu-i-le de dezbatat

ea tine in boluri si zeama acra,

parul lung si negru si-l intinde de la usa spre pat

sa nu greseasca barbatul niciodata

drumul predestinat

             =NICHITA STANESCU=