
Un tropot-trâmbita răsună,
Cresc nourii de praf treptat,
Husarii sunt!Ei vin în goană,
Si-au ordin ca să mâie-n sat.
Abia sositi aici,spre seară,
Ai patriei apărători,
Si bucurie,dar si teamă
Cuprinde pe locuitori.
|
De-acum incolo,pot muri oricand,
Caderea n-ar mai fi nicio surpriza,
Eu,mic insumi,jucator si miza,
Eu,mic insumi,ganditor si gand.
Si, dac-ar fi sa incetez curand
Si sa ma scot,sau sa fiu scos,din priza,
Luptand pana in ultima repriza,
Tot n-am de gind constiinta sa mi-o vand.<
...
Detalii... »
|
Acum cand nu te mai iubesc,ml-apar atat de simplu toate
Si viscolele dintre noi sunt fenomene naturale,
Nu stiu de ce m-am luminat pe cea mai neguroasa cale,
Nu stiu de ce inseninat declin pe strazi singuratate.
Himera ta a reintrat intre cliseele uzate,
Noi am venit pe doua cai,nu mai exista nicio cale,
Si, vai, cum m-am putut minti asupra ta si-a vietii tale,
...
Detalii... »
|
O asteptam sa vina
O asteptam atata de intens
Ca inima din mine se facuse univers
ochios o asteptam si crud va spun
iar asteptarea mea
se transformase in bitum.
O sageata trecuse in urechea stanga
spre urechea cealalta
Dorinta mea de a ucide
s-a schimbat in arbori
batuti de vant
Vino o data,am strigat,
vino,vino,vino!
Arborii nu se imbogateau de frunze
ci se-nmulteau cu soldati spanzurati.
|

Si ratacesc,din nou fara speranta,
de nu ar fi acasa steaua ta,
iubirea mea,alerg din casa-n casa,
probabil,linga una,voi cadea.
Era acasa toamna pretutindeni,
c-as fi putut,batran,sa ma retrag
|

Mi-a cazut pe gura frunza
Unui ultim arbor frant,
Moare vara,moare vara
Si vine toamna pe pamant.
Ia-ti pe umeri haina groasa,
I-ati flanelul tau rasfrant,
Moare vara,moare vara
Si vine toamna pe pamant.
Unde e caldura verii,
Pasii nostri unde sunt,
Moare vara,moare vara
Si vine toamna pe pamant.
Mi-a cazut in noapte mana
Cand am vrut sa te descant,
Moare vara,moare vara
Si vine toamna pe pamant
|

Singurateca ea ma asteapta sa-i vin acasa.
In lipsa mea ea se gindeste numai la mine,
ea cea mai draga si cea mai aleasa
dintre roabele sublime
Ei i se face rau de singuratate
ea sta si spala tot timpul podeaua
pina o face de paisprezece carate
si tocmai sa calce pe dinsa licheaua.
Ea spala zidul casei cu mina ei
Si atirna pe dinsul tablouri
ca sa se bucure derbedeul,e-hei
cazut de la usa-n ecouri.
Ea isi asteapta barbatul betiv
ca sa-i vina acasa
|

E mult de-atunci...e mult nepoate,
Si ca prin vis le vad pe toate...
Hei! sa te miri,sa te cutremuri
De cate-au fost nainte vremuri...
Si-i mult,e mult de-atunci,nepoate!
Intrase sabie in tara...
Zavera...ciuma...jaf si para!
S-au prapadit ai mei cu totii,
Si tot ce-aveam pradara hotii-
Si turcul stapanea in tara...
Cum am scapat si eu cu zile
Nici as putea sa-ti spun,copile...
Pesemne pronia cereasca,
Voind ca sa ma pedepseasca,
Mi-a daruit pedeapsa-n zile...
<
...
Detalii... »
|

Tu,singuratica si-albastra
Ratacitoare-n infinit,
La ce ma chemi necontenit
Acolo-n coltul de fereastra,
Sa te ador inmarmurit?...
Si spune-mi ce-nrudita vraja
Si ce indepartat mister
Ma face pururi sa te cer
Dasupra capului de straja,
Stea singuratica pe cer?...
=St.O. Iosif=
| |