E mult de-atunci...e mult nepoate,

Si ca prin vis le vad pe toate...

Hei! sa te miri,sa te cutremuri

De cate-au fost nainte vremuri...

Si-i mult,e mult de-atunci,nepoate!

Intrase sabie in tara...

Zavera...ciuma...jaf si para!

S-au prapadit ai mei cu totii,

Si tot ce-aveam pradara hotii-

Si turcul stapanea in tara...

Cum am scapat si eu cu zile

Nici as putea sa-ti spun,copile...

Pesemne pronia cereasca,

Voind ca sa ma pedepseasca,

Mi-a daruit pedeapsa-n zile...

Ca,uite,vremurile-acele

De-au fost amarnice si grele,

Dar inimi drepte,credincioase,

Vin bun si cantece frumoase

Erau pe vremurile-acele...

Azi cat nedumerit,nepoate:

Cum toate se schimbara,toate!

Din cintece azi n-ai ce-alege,

Nici vinul nu e vin in lege,

Nici inimi nu mai sunt,nepoate!...

                =St.O.Iosif=