Un tropot-trâmbita răsună,

Cresc nourii de praf treptat,

Husarii sunt!Ei vin în goană,

Si-au ordin ca să mâie-n sat.

Abia sositi aici,spre seară,

Ai patriei apărători,

Si bucurie,dar si teamă

Cuprinde pe locuitori.

Nici bucuria lor,nici teama

Nu poate naste din senin:

Sunt chipesi,buni băieti,husarii,

Dar...cam râvnesc la bun străin.

-Ia seama,fata mea,la toate

-Sopteste mama serioasă-

Cumva să nu călătorească

Vreun lucru mai de pret din casă.

Odat cu zorile,husarul

E treaz,si toti sarind pe cai

Dau pinteni,sună de plecare,

Dispar departe peste plai.

Cu o durere negrăită

Se uită fata după ei:

Frumosii ochi înoată-n lacrimi,

Oftând se umflă pieptul ei,

-De ce esti,fata mea,tu tristă?

Vorbeste,ce s-a întâmplat?

-Ah,mamă,a plecat husarul

Si inima el mi-a furat!

            =Petofi=