Degeaba-ti spun adio ca nici nu ma observi,

Ca turme de jivine distantele-ntre noi,

Alerg parca spre zarea spitalelor de nervi,

Acum nu mai e strigat ce m-ar suci-napoi

Si-acum i-ti uit adresa,te sterg voit din minte,

Frumoasa mea cat spatiul acestei saptamani,

Am sa-ti mai scru poeme si-n targul de cuvinte

Putea-vei sa le cumperi sau numai sa le-ngani

Mereu pe la fereastra-ti va trece plin tramvaiul,

Mereu va fi o floare sus la etajul doi,

Se vor juca burghezii cu viata ta de-a raiul,

Mereu voi tine-n suflet icoana despre noi

Vei cobori in mazga petrecerii vulgare

Sau vei ramane-n casa sa faci pe panza flori,

Nici nu-ti mai spun adio,arunc un pumn de sare

Dintr-un buchet de lacrimi spre locul unde mori

Te las acestei triste urzeli provinciale,

Nu ma mai rog la tine,ma rog la Dumnezeu

Sa privegheze casa singuratatii tale,

Sa fie invizibil ambasadorul meu

Sa-ti fie mai usoara intoarcerea din locul

In care doua ruguri s-au inclestat plangand,

Sa vina pentru tine macar acum norocul,

Sa te gaseasca blanda la umbra unui gand

Nu numai frunza pica,tot universul pica,

Striviti plecam in doua directii ca doi servi,

Caram melancolia,pierduta mea Florica,

Spre doua sanatorii de inima si nervi

Primeste-aceasta poza facuta din cuvinte,

Fotografia-n versuri a marelui prapad,

Te scot incet din carne,te sterg atent din minte,

Dar cand ma uit la aer,te-aud,te simt,te vad

                 =ADRIAN PAUNESCU=