Esti libera,de la un punct incolo,

Nu te mai tot feri sa ma-ntalnesti,

Ti-ai luat curajul ultim sa joci solo

Nici nu mai stiu,nici nu mai caut vesti

Ai fost femeia,totusi,cea mai dulce,

Pe care-am fost in stare s-o iubesc,

Barbat[nebun cu tine sa se culce]

Si-n rest,copilaresc si ingeresc

Tu, singura,nici nu credeai in tine

Si te-am decompletat,ca sa renasti

Si esti vioara acordata bine,

Si esti Reinvierea mea dePasti

Si foaie neagra trista foaie verde,

Tu esti un drum dar nu stiu care drum

Probabil,blestemata a te pierde

Si dama sa nu fii,de larg consum

Oricum,iubirea mea e-atat de mare

Ca,nici venind,n-o poti astampara,

Ma poti barfi duios la fiecare,

Dar nu poti stinge nebunia mea

Acolo-n viata cu vanzari de case

Si cu adrese ce se schimba brusc,

Ai sa te stingi in cercuri ticaloase,

Asa precum si eu o sa ma usc

Am priceput din ultima scrisoare

Ca ti-a intrat in capbsa ai si tu

Familie,cum orice doamna are,

Copil si sot,numai iubire nu

Dar ce pot eu sa am acum cu tine?

Suntem niste straini pe niste strazi,

Tu ma eviti si asta nu e bine,

Devii o prada simpla intre prazi

Si, dupa cum te porti,cu-n fel de ura,

Eu nu ma pot purta la randul meu,

Iti multumesc de tineretea pura

Prin care m-am simtit aproape zeu

Si-ti multumesc de ziua si de noaptea,

In care m-aparai de orice rau,

Dar nu stiu cum,aniversarea-a saptea

A fost otrava sufletului tau

Sinucigase ganduri ma rasfata,

Acum,daca neantului ma lasi,

Ca mi te construisem pentr-o viata,

Si nu pentru-un sezon de chiriasi

Si te-as ruga,iubita neguroasa,

Sa intelegi si disperarea mea,

Ca te-am facut cu grija,ca pe-o casa,

In care va trai altcineva

         =ADRIAN PAUNESCU=