Cu ochii melancolici,obrajii de zapada.

Taraganat si subred,pustiu si abatut,

El hoinarea pe uliti,dat visurilor prada.

Era asa de teapan,stangaci,dus in extaz!

La geamuri flori si fete radeau de el cu haz,

Cand,sovaind in umblet,se poticnea,sarmanul!

Ades,pierdut in umbra,stetea-ntr-un coltisor,

Fugind de ochii lumii,in casa-i solitara.

Si bratele-amandoua el le-ntindea cu dor, 

Ci nu scotea o soapta in linistea de seara.

La miezul noptii insa crestea un freamat lin

Si-un cantec sau descantec bizar,ca din senin,

Si cineva la usa usor de tot ii bate...

Iubita-i intra,- iat-o alunecand usor

Intr-un vesmant de spuma de valuri zgomotoase,

Aprinsa si-nflorita ca un aprins bujor;

Stralucitor e valu-i usor ca de matase

Blond chipul ei rasare din buclele-aurii,

Surad albastrii ochii scanteietori de vii-

In brate unul altui se lasa ei sa cada...

In brate unul pe-altul ei dornic se cuprind;

Stangaciul de-adineauri nici nu se mai cunoaste;

Renvie visatorul; obrajii reci s-aprind;

Din ce in ce mai teafar el simte ca renaste.

Ea insa,ea-l rasfata zambind alintator,

Cu viclesug se-ntoarce incet si-ncetisor

L-acopere cu valul cel alb, de diamante...

Intr-un palat feeric,cu ziduri de clestar,

Se vede cavalerul,orbit de-asa splendoare;

Uimit se uita dansul si se mai uita iar,

Tot aruncand in preajma-i priviri nencrezatoare

Dar nimfa-l tine totusi imbratisat cu drag,

El- mire,ea-mireasa,si-n jurul lor,sirag,

Din titera tin hangul si canta mandre zane...

Din titera tin hangul si canta rapitor,

Si,stand sa-nceapa dantul,ridica-n tact piciorul...

Tresare cavalerul,inebunit de-amor,

Mai patimas isi strange la piept acum odorul,

Atunci,fara de veste,luminile dispar,

Si iarasi cavalerul tacut si solitar,

Se pomeneste-n trist-a poetului chilie

           =HEINE=

Ps poezie dedicata lui D.Anghel