Sunt condamnat la viață fără tine

Și vremea pentru gânduri e destulă,

Când va veni călăul în celulă

Mă voi narcotiza că-i încă bine.

Acum când toate căile îngheață

Și-atâta întuneric ne desparte

Mi-era mai lesne condamnat la moarte

Ca,fără tine,condamnat la viață.

Va trebui să port la mine-n minte

Această condamnare infernală,

Această amintire,ca o boală,

Ce și-a uitat origini și cuvinte,

Dă-mi,Doamne,cum o fi să fie,

Dar grațiază-mi lunga insomnie.

              =ADRIAN PĂUNESCU=