Într-un cătun pe la Florii,

Venea în orice primăvară,

Cu cele dinâi ciocârlii,

O mândră, tainică fecioară,

Ea nu era născută-n plai,

Nu se știa de unde este,

Și  urmele i le pierdeai

La despărțire,făr de veste

În sfânta ei apropiere

Era atâta-nsuflețire,

Dar o noblețe,o putere

O-ndepărta de iscodire.

Venea cu fructe și cu flori,

Le aducea din depărtare,

Din câmpii cei mai roditori,

De rouă plini și plini de soare.

Cu drag le împărțea apoi

Unuia fructe-altuia flori

Bătâni în cârji și juni vioi

Mergeau spre casă zâmbitori.

Și toți erau bineveniți,

Dar când să plece din cătun,

Ea dete darul cel mai bun

Unei perechi de-ndrăgostiți

         =SCHILLER=