Ți-am adus

acest coș,

despre care nu pot să spun

că e cu flori,

pentru că

acesta,iubito,

nu e 

și nu pare

un coș cu flori.

Acesta e un coș

cu oasele mele,

zdrobite pe țărmul

spre care înaintăm.

Dacă poți,

și ai timp

și răbdare,

încearcă s-așezi

aceste oase în ordine,

și vezi

ce se mai poate

alege din ele.

Ți-am adus

în dar

acest coș

plin cu

oasele mele.

Te-aș fi putut minți

încă un an

că sunt viu

și că-ți aduc

flori

în coșul acesta.

Când ai timp

și răbdare

descarcă puțin

albul neant

din coșul pe care ți l-am lăsat

îndreptul ușii

   =ADRIAN PĂUNESCU=