Printesa mea neagra sade-n fotoliu

Si ma priveste odata cu noaptea,

Daca n-ar avea ochii negrii

As vedea-o,as simti-o,

Insa ea,impreuna  cu noaptea,

Din a carei  materie a fost facuta

Se uita la mine si tace.

O banuiesc in toate colturile odaii,

In care arde o singura lumanare,

Cu mica suprafata,

Si-abia,tarziu,spre dimineata,

O disting pe printesa mea

De noaptea mea,

Cand soarele rasare din una dintre ele

Si luna sfinteste in cealalta

Si luna aceea este capul meu

          =ADRIAN PAUNESCU=