Eram ca doua pagini intr-o fila,

Sa nu ne poata nimeni desparti

Si uite a venit absurda zi,

Cand solidaritatea-i inutila.

Odaia are umbre fumurii,

Perdeaua s-a retras la loc umila,

Iisus HRistos imi sufla in festila

Sa pot, de dor de tine,adormi.

Sau poate nici nu m-am trezit deloc

Si e un vis urat ce ma doboara

Si viscolul bezmetic de afara

M-ameninta cu sare si cu foc.

Si atipesc,si urlu,si provoc

Instinctul fiarei care ma omoara

                   =ADRIAN PAUNESCU=