Iubito,vine toamna peste toate

Bacovia teintra in portrete,

Cad frunze picurand singuratate

Si tu ai gesturi parca mai incete

Si te iubesc la echinox si dupa

Iubito,vine toamna sa decline

Sa macine,sa naruie,sa rupa

Al lumii apogeu de feminine.

Cum tu ramai la tarmure de mare

Eu plec s-astep si crivat si omaturi

SI ma-mbat la mese singulare

Cu umbra lui Bacovia alaturi

Iubito,vine toamna dinspre munte

Cu ghilotine si anestezie,

Tot omul e un snop de amanunte

Care ameninta esenta vie.

Cu hachite si mofturi si-alte alea

Imi esti pedeapsa dar imi esti si doamna

De pomi sinucigasi se umple valea

Iubito,te iubesc si vine toamna.

Natura se inchide ca un templu

Cu lacate de fosfor si rugina

Eu mortii mele te voi da exemplu

Cat esti de disperata si senina.

Iubito, vine toamna pana-n oase

O simt in mana care ti se-ntinde

Priveste,ies fumuri peste case

Iubito,dupa toamna vin colinde

                                      =Adrian Paunescu=