La noapte cade toamna,ca un accent,pe noi,

Incepe desfrunzirea in arbori si in oase,

Se simte pretutindeni o stare de razboi

Si totul sta sub semnul caderii glorioase.

E panica si foame pe orice caldaram,

Luminile bolnave in nopti se interneaza,

In zboruri mincinoase tacem si ne taram

Si toamna este vara in cea din urma faza.

Candva,acum o viata sau poate doar o zi,

A fost o sarbatoare pe-un dulce tarm de mare

Si noi stiam sfarsitul,ca noaptea va veni,

Si nu voiam sa credem ca-n viata se si moare.

Si uite ca la noapte o sa cadem la pat

Si-o sa bolim cu frunza impinsa-n vant de toamna,

Priveste peisajul,ce multe s-au schimbat,

    Cocorii care pleaca,la moarte ne condamna.

Furtuna zdrentuieste afise prin oras

Si termometrul scade si creste pretul painii,

Peste gradini de vara o umbra face pasi,

Primarii isi repeta scenariul trist cu cainii

Cersetoria urca in gestul tuturor,

E-o replica la vreme de asteptare lunga,

Invinsa, ROMANIA ia loc la semafor

Si da sa-ntinda mana,dar se trezeste ciunga

Acesta este veacul in care te iubeam

Si-ti iscaleam conturul cu lacrima subtire,

Cand m-am simtit deodata un fel de cal in ham

Si am simtit ca toamna inseamna despartire

Un testament pe-o frunza mai am sa-ti mai trimit,

Atat cat mai cuprinde un anotimp de moarte,

Atat cat ma ajuta copacul desfrunzit,

Sa stau la tine-n pagini,in loc de semn de carte

Nu stiu ce mai urmeaza,nu stiu ce mai astept,

Pe amandoi ne scrie un dramaturg ambiguu,

La noapte vine toamna,vreau sa te strang la piept,

Apoi sa-ti spun adio,cand voi fugi cu frigul

                   =ADRIAN PAUNESCU=