Dragostea pe care ti-o purtam pe-atunci

facea din mine un barbat aproape frumos

Ma gandeam pana la orizont

si chiar

izbutisem sa ma gandesc pana la soare

Erai atat de subtire si coama neagra

ti-o lasai fluturata pe umeri.

Cand vorbeai,glasul tau ucidea fantome,

si bataia inimii mele iti dadea ocol

ca o planeta ce-ntarzie...

Acum,

cand intamplarea binecuvantata

mi te-a adus in cale,

soarele meu se intuneca,

si cerul si-arata stelele sticloase,

ca sa ma gandesc incordat pana la stele!

             =NICHITA STANESCU=