Se-ntorc iar zilele noroase,

Cu negurile somnoroase,

Și-amurgurile timpurii-

Vin diminețile urâte

Și nopțile posomorâte

Și lungi,și negre,și pustii.

Copacii,despuiați și jilavi

Și triști ca cerșetorii schilavi,

Gem biciuiți de vânt și ploi-

Podoaba lor de-odinioară

O zdreanță putredă-i ce zboară

Și-i tăvălită în noroi...

Veni-vor zilele senine,

Vor râde florile-n grădină

Sub arcul cerului senin...

Veni-vor toate iar,știu bine...

Ci eu,cu toamna care vine,

M-aș duce,ca să nu mai vin...

       =St.O.Iosif=