6:11 PM
SEMN 4


 Mergeam prin zapada infrigurat

 

cand deodata am auzit-o strigandu-ma dinapoia mea;

,,ia-ma cu tine,ia-ma cu tine,ea m-a rugat,

cele doua picioare din spate

in lat greu imi sunt ferecate

ia-ma cu tine,ia-ma cu tine,mi-a zis

 

Mergeam infrigurat si nici ca-mi pasa,

vulpea argintie din lat spre mine se lungea,

,,ia-ma cu tine,ia-ma cu tine,,mi se ruga,

mie nici ca-mi pasa,

infrigurat prin zapada mergeam,

fara de suflet in mine si fara de ram,

se albea argintiu spre dimineata,

vulpea prinsa in lat se lungea ca o franghie in spatele meu

incepuse sa ninga,dar tot o mai auzeam

cum ma ruga s-o iau cu mine

 

Mergeam infrigurat prin zapada si ma ningea,

vulpea argintie in spatele meu se lungea,

ca o raza a frigului se facea,

,,ia-ma cu tine,ia-ma cu tine,scancea,

cat un orizont de lunga si de curbata se facuse ea,

vulpea argintie cu picioarele de pe urma in lat,

ca o raza rece a fulgilor de nea,

din urma ma ajungea si nu ma ajungea

,,ia-ma cu tine,ia-ma cu tine,ia-ma cu tine,,

 

Ma infrigurasem de tot si mergeam prin zapada

si ningea atat de des

incat de vedere nu mai aveam nevointa

         =NICHITA STANESCU=

Categorie: POEZIE | Vizualizări: 26 | Adăugat de: frimuioan36 | Evaluare: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar