3:11 PM
Un imn francez lui EMIINESCU

Un imn francez lui EMIINESCU

Cunosc povestea trista si scurta-a  vietii tale

Si scarba ta nascuta din vanele placeri,

Si lumea ta de visuri,dorinte si dureri...

Naluca urmarita de tine-n veci pe cale.

 

Si am citit o parte din opera-ti maiastra;

Sub biciul suferintei umane te zaresc

Trist,implorand in graiul tau dulce romanesc

Pe amor,pe tiranul divin din lumea noastra.

 

Dar mai presus citit-am poemul tau romantic,

Bogat in idealuri si falnice avanturi

Ce-o sa-ti rodeasca neamul,vrajit de-acele canturi,

In care se trezeste al ROMEI geniu antic.

 

Si mi-am adus aminte atunci ca-n voi renaste

Acelasi sange nobil al rasei vechi latine,

Si-n ciuda departarii,m-apropie de tine,

Si m-a cuprins mandria ca te-am putut cunoaste!

 

De-atunci si munca-ti sfanta cu dragoste-o aleg

Ci,de n-am fi vlastare aceleiasi tulpine,

Te-as fi-nteles eu totusi,citindu-te pe tine;

Poetii mari sant domnii pamantului intreg!

 

Asa toti cei ce-odata simtit-au cu putere

Delirul deznadejdii,cel plin de-amar si jale,

Vor plange la accentul sublim al lirei tale,

Imens rasunatoare cand geme de durere...

 

Durerea e obsteasca -ucide-al ei sarut...

Tu insu-ti,EMINESCU,o cunosteai din fase;

Inlantuindu-ti gatul cu bratele ucigase

Te-a strans asa de tare,ca lira ti-a tacut...

 

S-a stins a ta gandire in noaptea blestemata,

Pan ce sa treci in raiul etern scaldat in raza...

Dar opera-ti ramane si duhul tau vegheaza

Asupra tarii tale in doliu-nvesmantata

 

In negrele amurguri,cand ne-nfioara-un vaier

Ca dintr-o alta lume,al pasarei nocturne,

Cand strop cu strop,in taina,din nevazute urne

Necunoscute lacrimi aluneca prin aer,

In tristele amurguri ce-mbrac-a noastre frunti

Cu negura de visuri,cand singur iti arati

Al lunei disc de aur vrajind singuratati,

Cand raza ei coboara peste campii si munti,

 

In ceasurile-acele de teama nenteleasa,

Cand marile respira o dulce adiere,

Atunci plutesti,poete,scapat de-orice durere,

Si tara ta ti-o legeni cu drag,ca pe mireasa...

 

Poete,stai de straja! Spre culmile maririi

Insufla-ti,ca sa lupte,a geniului scanteie,

Copil al ROMANIEI,O,bard menit sa steie

Alaturi de stapanii slaviti ai Nemuririi!

                   =LUCIEN BAZIN=

Categorie: POEZIE | Vizualizări: 20 | Adăugat de: frimuioan36 | Evaluare: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar