Zmeoaica

-Zorește-ți fugarul,o drag Făt-Frumos!

Zorește-ți fugarul și-aține-te bine!

Căci iată Zmeoaica cu chipul hidos

Pe urmele noastre pornit-a și vine

Purtată în goană,ca norul de vânt,

C-o falcă în cer și cu alta-n pământ

N-ai teamă,copilă de crai,căci cu noi

E Galben din-soare,copilă,n-ai teamă!

Aruncă năframa cea scumpă-napoi,

Să crească un codru năstrușnic de-aramă;

Pân dinții Zmeoaicei,rozând,s-or toci,

Noi fi-vom departe,departe de-aici!

-Zorește-ți fugarul,o dragFăt-Frumos!

Nu simți tu dogoarea arzându-te-n spate?

E crunta Zmeoaică cu chipul hidos;

Rozând la copaci,prin pădure străbate,

Ea vine cumplită,cu părul vâlvoi,

Și dacă ne-ajunge,aman e de noi!

-N-ai teamă,tu mândră copilă de crai

N-ai teamă,al inimei mele tezaur!

Arună-i tu pieptenul de-aur ce-l ai,

Pe loc să se facă un munte de aur.

Ah,iată-l cum crește cuvârful în cer-

Să-l roadă Zmeoaica cu dinții de fier!

-Zorește-ți fugarul,o drag Făt-Frumos!

Căci muntele,iată,se clatină,crapă;

Zmeoaica cumplită,cu chipul hidos,

Prin borta deschisă se vâră și scapă.

Ea varsă catran și pucioasă pe nări,

N-auzi tu vâltoarea cum clocotă-n zări?

-N-ai teamă,tu scumpă copilă de crai!

N-ai teamă,căci leac îi găsim noi îndată;

Aruncă-i oglinda vrăjită ce-o ai,

Să crească o baltă agâncă și lată:

Căci apa cea lată va pune hotar

Pe care-o să-ncerce să-l treacă-n zadar!

-Zorrește-ți fugarul,o drag Făt-Frumos!

Se-ntunecă cerul,pământul vuiește,

Te uită!Zmeoaica cu chipul hidos

Se zbate-n mocirlă și se zvârcolește,

Ea urlă turbată și-azvârle spre noi

Cu ghearele-i hâde bucăți de noroi!

-N-ai teamă,tu dulce copilă de crai!

Acolo rămâne de-acum înainte!

Noi însă trecut-am pe celălalt plai,

În lumea de visuri curate și sfinte!

Înlăntuie-mi gâtul cu brațul tău drag!-

O,las să ne ducă fugarul pribeag!

       =St.O.Iosif=